Independența financiară a întreprinderii

independența financiară a întreprinderii

Patrimoniul se calculează ca diferenţă între cele două componente şi se mai numeşte situaţie netă independența financiară a întreprinderii SN. Creşterea situaţiei nete reflectă atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, şi anume maximizarea valorii întreprinderii, adică a valorii capitalurilor proprii[ Vintilă,p. Situaţia netă negativă semnifică o depăşire a activului de către datorii şi anunţă falimentul întreprinderii.

Situaţia se poate datora pierderilor din exerciţiile anterioare, care au consumat integral capitalurile proprii. Partea neacoperită cade în sarcina creditorilor, câștigați bitcoin în fiecare oră şi-au asumat riscul de insolvabilitate al firmei. Menţinerea echilibrului financiar al unei întreprinderi constă în corelarea lichidităţii activelor nevoilor cu exigibilitatea datoriilor resurselor.

Un element de activ este cu atât mai lichid, cu cât el poate fi transformat mai rapid în monedă. Activele pe termen lung sunt formate din: Activele pe termen lung - ATL sunt formate din: mobilizări fnanciare independența financiară a întreprinderii deImobilizări participare Imobilizări corporale şi creanţe necorporale terenuri, pe termen cheltuieli clădiri, utilaje, lung de constituire, etc de dezvoltare, concesiuni, brevet cheltuieli Figura 1.

Componentele activelor pe termen lung Activele pe termen scurt sunt formate din: Activele pe termen scurt - ATS cuprind: ATZformate Activele de trezorerieActivele din: propriu-zise ACRformate din: circulante în bancă materii prime, producţie în curs, produse fnite şi mărfuri Disponibilităţi în casă şi Stocuri Investiţii fnanciare pe termen Creanţe scurt clienţi şi alte creanţe pe termen scurt de exploatare şi în afara exploată Figura 2. Componentele datoriilor pe termen scurt Alte datorii pe termen scurt non-bancare Datorii faţă de stat Datorii faţă de salariaţi Datorii faţă de furnizori e de trezorerie - PTZ, formate din creditele bancare curente, numite şi credite de trezorerie Datorii pe termen scurt non-bancare, care cuprind Datoriile pe termen scurt - DTS sunt formate din: termen Datoriile pe termen Datoriile pe termen scurt cuprind: Figura 5.

Componentele capitalului propriu Teoria juridică defineşte bilanţul ca instrument de dublă reprezentare a patrimoniului; pe de-o parte din punct de vedere al destinaţiei utilizării resurselor, iar pe de altă parte, din punct de independența financiară a întreprinderii al provenienţei sursei de finanţare a acestora.

Active imobilizate I. Active independența financiară a întreprinderii I. Casa şi conturi la bănci. Cheltuieli în avans D. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli I. Venituri în avans J. Pentru determinarea indicatorilor de echilibru financiar este necesară prelucrarea prealabilă a bilanţului contabil şi transformarea lui într-un bilanţ financiar, în care activele sunt grupate după criteriul lichidităţii, iar capitalurile proprii si datoriile după cel al exigibilităţii.

Dar, în practică, ţinând cont independența financiară a întreprinderii de noul format al bilanţului contabil, provizioanele sunt de regulă asimilate datoriilor care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an, dacă nu există informaţii care să indice altceva. Dacă bilanţul este exprimat în valori nete, în capitalul permanent nu includem amortizările şi provizioanele, iar imobilizările luate în calcul vor fi cele nete.

Prin urmare, fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la realizarea echilibrului pe termen scurt. La nivelul întreprinderii, este prudent ca fondul de rulment independența financiară a întreprinderii al acesteia să fie pozitiv, acest lucru constituind mult timp o normă importantă a oricărui diagnostic financiar, pe linia respectării acelui principiu de finanţare conform căruia nevoile permanente trebuie finanţate din resurse permanente, iar nevoile pe termen scurt din resurse pe termen scurt.

De exemplu, un fond de rulment negativ, care reflectă folosirea unei părţi din resursele temporare pentru finanţarea unor nevoi permanente, este o situaţie inacceptabilă, periculoasă pentru o întreprindere industrială, dar în acelaşi timp, tolerabilă pentru independența financiară a întreprinderii comercială, în cazul opțiuni cont demo one touch datoriile faţă de furnizorii de mărfuri pot fi asimilate resurselor permanente, datorită volumului mare şi caracterului constant reînnoibil al acestora.

Un fond de rulment nul semnalizează un echilibru financiar fragil al întreprinderii, creditorii fiind de regulă circumspecţi asupra capacităţii acesteia de a-şi onora obligaţiile de plată pe termen scurt. Un fond de rulment propriu pozitiv asigură întreprinderii independenţă financiară şi libertate în luarea deciziilor de investiţii.

Această situaţie poate fi normală, dacă independența financiară a întreprinderii datorează majorării stocurilor şi clienţilor, ca rezultat al unei politici de dezvoltare, de extindere. Independența financiară a întreprinderii este nefavorabilă dacă se datorează creşterii clienţilor, din cauza încetinirii încasărilor şi independența financiară a întreprinderii datoriilor de exploatare, ca urmare a urgentării plăţilor.

Nevoia de fond de rulment negativă se numeşte resursă în fond de rulment RFR şi reflectă surplusul de resurse atrase din exploatare, în raport cu nevoile exploatării. Situaţia este considerată favorabilă dacă se datorează accelerării încasărilor şi contractării de datorii de exploatare cu scadenţe mai îndepărtate.

Aceasta se apreciază negativ dacă este consecinţa unor rupturi de stoc în faza de aprovizionare sau de producţie — imposibilitatea de a se mai aproviziona cu materii prime, materiale, etc. Practic, echilibrul financiar al unei întreprinderi se caracterizează prin capacitatea sa de a-şi menţine trezoreria aproape de zero, aspect însă rar întâlnit în practică.

Trezoreria netă pozitivă reprezintă un excedent de finanţare, concretizat în disponibilităţi în casă şi în conturile bancare. Trezoreria netă negativă evidenţiază existenţa unui deficit monetar la încheierea exerciţiului. În acest caz, o parte din nevoia de fond de rulment trebuie să fie finanţată din creditele de trezorerie, adică din resurse financiare externe, conducând la creşterea dependenţei întreprinderii de creditorii săi şi la independența financiară a întreprinderii autonomiei.

Gestiunea financiara a intreprinderii gfi

Evoluţia trezoreriei nete pe perioada exerciţiului financiar reprezintă cash-flow-ul CF ce revine acţionarilor sub formă de dividende de încasat sau de profit reinvestit. Un cash-flow pozitiv reflectă o majorare a activului real, a averii proprietarilor.

Cash-flow- ul negativ semnifică, din contră, o sărăcire a acţionarilor proprietarilor. Analiza lichiditate- exigibilitate are un rol important in diagnosticul financiar al intreprinderii, prin faptul ca evidentiaza atat regulile care vizeaza mentinerea echilibrului structurilor financiare ale unei intreprinderi, cat si riscul de insolvabilitate cu care se pot confrunta actionarii si creditorii.

Contul de rezultate În cursul exerciţiului financiar tranzacţiile şi faptele economice sunt înregistrate în contabilitate şi analizate prin intermediul conturilor.

independența financiară a întreprinderii

La închiderea exerciţiului este necesar să exploatăm această muncă independența financiară a întreprinderii să vedem cum datele contabile, prin sinteză ne aduc informaţii capabile să eficientizeze gestiunea societăţii. Ca urmare, se calculează rezultatul din activitatea desfăşurată. Acesta se calculează ca un rezultat global, pentru o perioadă de timp denumită exerciţiu. Spre deosebire de bilanţ, care exprimă situaţia patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exerciţiului, contul de rezultate arată cum s-a ajuns la această stare.

Contul de rezultate evidenţiază fluxurile de venituri şi cheltuieli pe durata exerciţiului financiar.

independența financiară a întreprinderii

Legătura dintre bilanţ şi contul de rezultate se realizează prin intermediul profitului. În România formatul actual al contului de rezultate este unul tip listă, armonizat cu legislaţia europeană. Din optica gestiunii fnanciare, fuxurile de venituri şi cheltuieli se pot clasifca în: Fluxuri Fluxuri de venituri şi cheltuieli de venituri încasabile şi fuxuri de cheltuieli plătibile calculate Figura 2.

Clasificarea fluxurilor de venituri şi cheltuieli din optica gestiunii financiare Veniturile încasabile cuprind veniturile încasate efectiv în cursul exerciţiului financiar şi cele de încasat în exerciţiul următor.

Ele influenţează atât profitul net, cât şi trezoreria, pentru că presupun o intrare de numerar. Cheltuielile plătibile sunt cele plătite în exerciţiul curent şi cele de plătit în exerciţiul următor. Ele influenţează atât profitul net, cât şi trezoreria, deoarece antrenează un flux monetar o ieşire de numerar.

independența financiară a întreprinderii

Veniturile şi cheltuielile calculate nu afectează direct trezoreria, acestea nu antrenează fluxuri de numerar, influenţând doar rezultatul. Veniturile şi cheltuielile calculate se referă la: Veniturile şi cheltuielile calculate se referă la: Cedarea i din subvenţiile pentru investiţii virate asupra de active rezultatului valorii activelor amortizări şi provizioane imobilizate exerciţiului Ajustarea Figura 3.

Componentele veniturilor şi cheltuielilor calculate 2.

  • Opțiune ca modalitate de atragere
  • Dacă societatea este stabilă, atunci este capabilă să reziste schimbărilor neașteptate ale condițiilor pieței.
  • Cum să câștigi bani pentru o viață
  • EUR-Lex - D - EN - EUR-Lex
  • Tranzacționarea după volume și opțiuni
  • Dacă o companie este stabilă, atunci este capabilă să reziste la schimbări neașteptate ale condițiilor pieței.

Soldurile intermediare de gestiune Pornind de la structura prezentată a contului de rezultate se pot calcula anumiţi indicatori privind volumul şi rentabilitatea activităţii întreprinderii. SIG reprezintă de fapt nişte rezultate intermediare, care furnizează informaţii despre fiecare treaptă de acumulare. Această activitate presupune cumpărarea şi revânzarea mărfurilor în aceeaşi stare. Marja comercială numită şi adaos comercial reprezintă un indicator fundamental pentru aprecierea performanţelor întreprinderilor comerciale şi a calităţii politicii lor de vânzări, precum şi pentru studiile previzionale, dar este insuficient pentru analize pertinente.

Nivelul marjei comerciale arată implicit puterea de negociere a societăţii în raport cu furnizorii de mărfuri şi respectiv cu clienţii săi. În general, cu cât întreprinderea este mai aproape de consumatorul final, independența financiară a întreprinderii atât procentul de marjă comercială este mai ridicat.

De multe ori se fac confuzii între cifra de afaceri şi producţia vândută. Precizăm că indicatorul cifră opțiuni verum afaceri reprezintă suma dintre veniturile din vânzarea mărfurilor, producţia vândută şi veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.

Valoarea adăugată este primul sold intermediar de gestiune în sensul adevărat al termenului şi exprimă creşterea de valoare degajată de utilizarea factorilor de producţie capital şi muncăadică gradul de eficacitate al întreprinderii în utilizarea capitalului său economic. Din valoarea adăugată vor fi remuneraţi participanţii direcţi şi indirecţi la activitatea economică a independența financiară a întreprinderii, astfel: emunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea economică a întreprinderii, din valoarea adăug Creditorii distribuirea autofnanţare Acţionarii Întreprin-derea impozite de dividende dobânzi, Statul taxe minus şiPersonalul comisioane, cheltuieli speze de personal subvenţii pentru şi participare la p exploatare Figura independența financiară a întreprinderii.

Coeficient de dependență financiară. Raport de independență financiară (formulă)

Evoluţia independența financiară a întreprinderii adăugate trebuie interpretată în funcţie de factorii care au generat-o. Nu întotdeauna o creştere a valorii adăugate implică o creştere a rezultatului net şi a rentabilităţii. Aceasta se poate datora, de exemplu, independența financiară a întreprinderii creşteri a stocurilor de produse finite fabricate la costuri foarte mari, care nu au putut fi valorificate, în acest caz întreprinderea confruntându-se cu o situaţie dificilă.

De aceea, este indicatorul cel mai folosit pentru compararea performanţelor întreprinderilor din acelaşi domeniu de activitate. Determinarea rezultatului exploatării presupune, de asemenea, luarea în considerare a deprecierii capitalului de producţie şi a riscurilor legate de activitatea de exploatare, prin intermediul cheltuielilor şi veniturilor calculate amortizări şi provizioane, cuprinse în posturile de ajustări.

Dacă valoarea lui calculată este una pozitivă profiteste bine ca el să fie susţinut şi de existenţa unor disponibilităţi monetare reale, altfel va rămâne doar un potenţial scriptic de finanţare. Capacitatea de autofinanţare Capacitatea de autofinanţare CAF se poate defini plecând de la rolul şi componentele sale.

Dupa rolul sau CAF reprezintă capacitatea întreprinderii de a fnanţa: acţionarilor Investiţiile de reînnoire Investiţiile de expansiune Remunerarea Figura 6. Analiza pragului de rentabilitate Figura 9. Dezavantajele unui volum mare al autofinanţării mare al AUTOFINANŢĂ ţii şi acţionarii, privându-i de prime anuale şi dividende, dacă repartizarea proftului net se face în favoarea autofnanţării factor de creştere a preţurilor pentru întreprinderile de monopol; estiţii extensive şi risipitoare; rinderea de efectul de levier favorabil degajat de îndatorare.

Avantajele autofinanţării ă independenţa întreprinderii faţă de terţii furnizori de fonduri; e reducerea nivelului îndatorării şi scăderea cheltuielilor fnanciare asociate împrumuturilor; e elaborarea unei strategii de preţuri mai competitive şi mai fexibile pentru întreprindere; ină o mai mare libertate de alegere a investiţiilor, atât de expansiune, cât şi de înlocuire; ătăţeşte siguranţa fnanţărilor în cazul crizelor conjuncturale când creditul, în special cel bancar, este restrictiv independența financiară a întreprinderii costisit ce la creşterea valorii de piaţă a întreprinderii, datorită majorării capitalurilor proprii prin încorporarea profturilor.

Cheltuielile fixe sunt independente de variaţia cifrei de afaceri, ele existând chiar şi atunci când cifra de afaceri este egală cu zero cheltuieli cu întreţinerea, încălzitul şi iluminatul unităţii de producţie, cheltuielile cu salariile personalului administrativ, cu amortizarea imobilizărilor, etc. Această delimitare a cheltuielilor este valabilă doar pe termen scurt, pentru că pe termen lung toate cheltuielile sunt variabile.

Zece principii pentru independență financiară

Pragul de rentabilitate al exploatării, numit şi punct critic sau punct mort, reprezintă acel nivel al cifrei de afaceri pentru care rezultatul exploatării este nul. Pragul de rentabilitate evidenţiază nivelul minim de activitate pe care firma trebuie să-l desfăşoare pentru a nu lucra în pierdere. Peste acest nivel, rezultatul exploatării devine pozitiv, activitatea de bază a întreprinderii fiind rentabilă.

  1. Cum să trasați liniile de tendință pe o diagramă
  2. Zece principii pentru independență financiară - Reporter Global
  3. Cumpărați predicții privind opțiunile binare
  4. Print 10 minute de lectură Abilitatea de a ne asigura un trai decent într-un viitor incert, sau simplificând, de a obține independență financiară, presupune viziune, determinare și cunoaștere.
  5. Câte opțiuni binare există?
  6. Raport de independență financiară formulă Stabilitatea financiară a întreprinderii este caracterizată de unul dintre indicatorii importanți precum proporția capitalului companiei, luând în considerare toate activele gospodăriei.

Prezentăm modul de calcul al pragului de rentabilitate al exploatării în unităţi valorice. Determinarea cash-flow-ului după origine şi în raport cu destinaţia sa Activitatea desfăşurată de întreprindere cuprinde două tipuri de operaţiuni: de gestiune şi de capital. Operaţiunile de gestiune sunt cele mai însemnate şi cuprind[ Vintilă, ]: operaţiuni de exploatare a patrimoniului; operaţiuni financiare pe piaţa de capital şi cea monetară.

În figura 10 sunt evidenţiate componentele operaţiunilor de gestiune: Operaţiunile de gestiune sunt cele mai însemnate şi cuprind: Independența financiară a întreprinderii de exploatare a patrimoniului Operaţiuni fnanciare pe piaţa de capital şi cea monetară Figura Componentele operaţiunilor de gestiune Operaţiunile de capital sunt acele operaţiuni care realizează modificări atât în volumul cât şi în structura activelor şi pasivelor întreprinderii, care au loc în urma deciziilor de investiţii şi celor de finanţare, decizii luate de conducerea întreprinderii.

Operaţiunile de capital cuprind: operaţiuni de dezinvestiţii. Operaţiuni privind activele întreprinderii operaţiuni de investiţii; Operaţiuni privind pasivele întreprinderiioperaţiuni de restituire a capitalurilor proprii.

Operaţiunile de gestiune degajă un flux monetar sub forma cash-flow-ului de gestiune format din: profit net, amortizări, dobânzi. Ratele de rentabilitate Un instrument utilizat pe scară largă în cadrul gestiunii întreprinderii îl reprezintă ratele. De regulă, rata reprezintă raportul a două mărimi, acesta fiind exprimat procentual.

La nivelul întreprinderii valorile ratelor de rentabilitate este bine să fie cât mai ridicate, pentru a independența financiară a întreprinderii o situaţie favorabilă din punct de vedere economic. Ratele de rentabilitate economică Ratele de rentabilitate economică exprimă rezultatele degajate de capitalurile angajate în desfăşurarea unei activităţi.

Acestea nu ţin seama de structura financiară a întreprinderii modalitatea de procurare a resurselor. Rentabilitatea economică reprezintă raportul dintre un rezultat economic şi activul total sau activul economic. Activul economic AE este activul total AT din care se scad datoriile non-bancare pe termen scurt — care, de regulă, sunt datorii de exploatare DEX. Principalele rate de rentabilitate economică sunt: rata excedentului brut de exploatare: Avantajul calculării acestei rate, evidenţiază faptul că nu este afectată de politica de amortizare practicată de întreprindere liniară sau degresivă.

Comparaţiile care se pot realiza prin prisma valorii ei, între întreprinderi similare din punct de vedere economic şi tehnologic, dar finanţate în mod diferit, nu sunt relevante. În analiza ratelor de rentabilitate economică trebuie să avem în vedere şi rata inflaţiei. De aceea, se calculează o rată cum să faci bani pe internet fără înregistrare a rentabilităţii economice, în funcţie de rata nominală a acesteia cea calculată pe baza situaţiilor financiar-contabile şi de rata inflaţiei.

Ratele de rentabilitate financiară Ratele de rentabilitate financiară măsoară randamentul capitalurilor proprii, adică gradul de remunerare a plasamentului efectuat de proprietarii întreprinderii. Remunerarea se realizează fie prin plata dividendelor, fie prin capitalizarea profiturilor, care conduce la creşterea valorii întreprinderii pe piaţă şi implicit a averii acţionarilor.

Indicatorul arată de câte ori sunt dispuşi investitorii să plătească profitul anual pe acţiune sub forma cursului independența financiară a întreprinderii, în speranţa obţinerii unor câştiguri viitoare. În acelaşi timp, considerăm că PER indică numărul de ani necesari pentru ca o acţiune cumpărată să-i aducă proprietarului un câştig egal cu preţul la care a fost achiziţionată, dacă toate profiturile sunt plătite sub formă de dividende.

Valorile medii ale PER pe diverse pieţe variază pe o plajă destul de amplă. În Japonia, unde investitorii preferă să câştige din creşterea valorii de piaţă a acţiunilor lor, rezultată din capitalizarea profiturilor, PER tinde să aibă valori de peste Însă, coeficientul interesează mai puţin din punct de vedere al diagnosticului financiar, deoarece cursul bursier poate depinde de numeroşi factori exogeni şi nu doar de situaţia economico-financiară a întreprinderii.

Rentabilitatea financiară se poate majora fie prin creşterea marjei nete de acumulare, fie prin rotaţia mai rapidă a activului total, ori prin creşterea îndatorării sau o serie de combinaţii între cei trei factori. Pentru luarea deciziei de investiţii se calculează o serie de indicatori de apreciere a eficienţei investiţiilor. Aceştia permit compararea mai multor variante de independența financiară a întreprinderii pentru aceeaşi investiţie, bitcoin strângerea de bani şi compararea acestora cu alte proiecte din independența financiară a întreprinderii ramură sau din alte ramuri economice.

Decizia de finanţare se referă la alegerea între sursele proprii, sursele împrumutate şi cele închiriate leasingul.

Criteriul de selecţie îl reprezintă costul capitalului, obiectivul fiind reducerea costului mediu ponderat al capitalului. Aceste active cresc potenţialul economic al firmei şi contribuie la funcţionarea ei pe parcursul mai multor cicluri de producţie succesive.

  • Puteți face bani site- ul web
  • În condițiile în care societatea înregistrează și provizioane sau venituri în avans, la determinarea situației nete se ia în considerare și scăderea acestora alături de datoriile totale.
  • Tranzacționarea la intervale zilnice
  • (DOC) Gestiunea financiara a intreprinderii gfi | simona scarlat - pizzaborgomargherita.ro
  • Recenzii despre opțiunile binare care au câștigat cât de mult
  • Dar este un exercițiu de maturitate, mai degrabă decât un efort de asimilare a unor noțiuni predate școlărește.

opțiune turbo sau binară A investi înseamnă a imobiliza un capital, adică a efectua o cheltuială imediată şi certă în scopul de a obţine venituri viitoare probabile.

Această atitudine este mai restrictivă decât cea economică sau financiară. În practică, abordarea contabilă se extinde, fondându-se pe criteriul imobilizării de capitaluri pe termen lung. Astfel, în cadrul investiţiilor se includ, pe lângă imobilizări, şi nevoia permanentă de finanţare a ciclului de exploatare precum şi pierderile inerente lansării de noi activităţi.

Indiferent de optica aleasă, orice investiţie se defineşte în raport cu durata în care se vor produce efectele scontate ale investiţiei. Această durată se întinde pe mai multe exerciţii financiare, ceea ce implică un risc mai mare sau mai mic în obţinerea profitului aşteptat. Investiţiile se clasifica după mai multe criterii.

În funcţie de natura lor, investiţiile pot fi: În funcţie de natura lor, investiţiile pot f: în titluri pe termen Financiare, constândIndustriale lung şi comerciale, sub formă de imobilizări corporale iţia de active necorporale brevete, licenţe, etccât şi cheltuielile de cercetare şi dezvoltare Figura 1. Clasificarea investiţiilor după natura lor După obiectivul lor, se disting următoarele tipuri de investiţii: Figura 4. Clasificarea investiţiilor din punct independența financiară a întreprinderii vedere al surselor de finanţare Investiţii fnanţate din Investiţii fnanţate din surse împrumutate surse proprii Din punct de vedere al surselor de fnanţare, investitiile se clasifca în: Din punct de vedere al surselor de finanţare, se clasifică în: Figura 3.

Clasificarea investiţiilor după metoda de execuţie În regie proprie În antrepriză După metoda de execuţie, se disting două tipuri de investiţii Figura 2. Clasificarea investiţiilor după obiectivul lor de expansiune, al căror obiectiv este creşterea potenţialului productiv şi de distribuţie; de reînnoire a capacităţilor de producţie afectate de uzură; de modernizare, care urmăresc ameliorarea independența financiară a întreprinderii muncii şi a condiţiilor de producţie; sociale, de creare de noi locuri de muncă şi de ameliorare a condiţiilor de muncă; umane recrutare de muncitori specializaţi, investiţii în programe de perfecţionare ; independența financiară a întreprinderii protecţie a mediului, numite adeseori şi investiţii obligatorii, având ca obiectiv respectarea legislaţiei; strategice crearea de fliale noi, achiziţii de pachete majoritare, investiţii în participaţii.

Estimarea unei situații financiare a întreprinderii: factor de independență financiară

După obiectivul lor, se disting următoarele tipuri de investiţii: 5. Caracteristicile unui proiect de investiţii Indiferent de natura independența financiară a întreprinderii, orice proiect de investiţii poate fi caracterizat prin: Caracteristicile unui proiect de investiţii a investiţiei Valoarea rezidualăDurata Durata de de viaţă economică execuţie Fluxurile Cheltuielile cu investiţia de numerar cash-fow-uri Figura 5.

Caracteristicile unui proiect de investiţii Cheltuielile cu investiţia I cuprind ansamblul cheltuielilor directe sau indirecte necesare realizării unui proiect de investiţii. Ele pot fi imediate sau eşalonate pe mai mulţi ani. O cheltuială imediată se poate referi la achiziţia unui echipament nou. În acest caz, în cheltuiala cu investiţia se cuprind, pe lângă preţul de achiziţie, cheltuielile accesorii de instalare, de formare a personalului, etcprecum şi creşterea nevoii de fond de rulment datorată exploatării noului echipament.

independența financiară a întreprinderii

Pentru evaluarea acestei nevoi se utilizează metoda normativă de previziune. La sfârşitul duratei de viaţă a investiţiei, nevoia de fond de rulment se recuperează. O cheltuială cu investiţia eşalonată pe mai mulţi ani se poate site- uri de încredere cu opțiuni binare la construirea unei fabrici sau a unei hale de producţie. În acest caz, cheltuielile anuale cu investiţiile trebuie actualizate.

Cash-flow-urile sau fluxurile de numerar CF se determină pentru fiecare an de funcţionare a investiţiei, ca diferenţă între încasările şi plăţile datorate investiţiei. Pentru simplificarea calculelor de actualizare, de cele mai multe ori se consideră că sunt degajate la sfârşitul anului.

În schimb, investiţia iniţială, dacă se realizează într-o singură tranşă, precum şi creşterea nevoii de fond de rulment de exploatare iniţială sunt considerate la începutul primului exerciţiu financiar.

Informațiiimportante